Bichonica asta mică, Poppy, era dusă zilnic de niște copii la cerșit. Iar noaptea?
Era legată pe un stadion, singură, în frig, fără culcuș, fără acoperiș… doar o bucată de sfoară și o viață mică folosită ca obiect.
Pentru bani. Pentru că e drăgălașă. Pentru că unii văd în ea profit, nu suflet.

Și totuși… câți dintre noi trecem mai departe când vedem astfel de cazuri? Câți ne uităm în altă parte?
Suntem mulți cei care spunem “vai, săraca”, dar câți ridicăm telefonul să sunăm la Poliție?

Copiii și animăluțele nu au nicio vină. Ei NU se pot apăra.
Tu ești adultul. Tu ești vocea lor. Tu ești șansa lor la viață.

Salvarea lui Poppy: curaj și insistență

Așa a procedat doamna care a salvat-o pe Poppy.
S-a certat cu ei.
A insistat.
Și, în final… a trebuit să o cumpere ca să o scape din iad.

Pentru că altfel, Poppy ar fi fost ACUM tot acolo: legată, singură, tremurând, suferind.

“Afacerea bichonul”: o industrie a suferinței

Adevărul crud este că bichonul încă este o “afacere” în România.
Au ajuns să fie înmulțiți haotic. Cățelușe-mame exploatate la maximum, născând până la epuizare, murind tinere, cu tumori.
Pui ținuți în condiții de neimaginat, fără vaccinuri, care mor de parvoviroză.

Un accesoriu pentru copii, un mijloc de făcut bani, o sursă de “câteva sute de lei”.
Cumpărați de la vânzători ilegali, făcuți „surpriză” copiilor, apoi abandonați.
Unii ajung pe mâinile unor persoane rău intenționate — exact ca în cazul lui Poppy.

Știm exact ce spunem. Ani întregi am găsit bichoni aruncați în stradă sau în zone defavorizate, uitate de lume. Bolnavi, murdari, înfometați, însetați, bătuți.

Dar câinii care nu sunt de rasă? Realitatea este și mai dură

Ei sunt sufocați în pungi, aruncați, înecați, loviți de mașini, uciși în adăposturile publice după 14 zile.
Sau mor bătrâni ori bolnavi în cuști reci, fără să fi cunoscut vreodată iubirea unei familii.

Aceasta este realitatea pe care o trăiesc cățeii din România.
O realitate alimentată de nepăsare și de mentalitatea că un câine nu este o ființă care suferă, ci doar “soneria” de la poartă, ținută cu un lanț de-un metru.

Noi suntem diferența. TU ești diferența.

Dar noi, ceilalți?
Cei care vedem?
Cei care simțim?
Cei care NU vrem să trăim într-o țară în care animalele sunt abuzate zilnic, fără consecințe?

Suntem mulți. Și doar împreună putem opri suferința.

📣 Dacă vezi un animal folosit la cerșit — sună la 112.
📣 Dacă vezi un câine abuzat sau exploatat — filmează, raportează.
📣 Nu trece mai departe. Dacă îl auzi, înseamnă că a ajuns la sufletul tău.

🙏 SHARE. Fă mesajul să circule.
Hai să oprim “afacerea bichonul”. Hai să oprim suferința!